sâmbătă, 13 februarie 2010

Complicatii severe in diabetul zaharat

Complicatii severe in diabetul zaharat



Desi traim timpuri moderne, cu acces la informatie si, in ciuda eforturilor medicilor si personalului medical, totusi instalarea si evolutia complicatiilor cronice severe, obisnuite dupa 10 ani, este cel mai suparator efect cronic al diabetului.


Complicatii

Complicatiile pot fi prevenite/aminate/stagnate printr-un tratatment si control permanent, bine echilibrat, fara decompensari, dupa cum evolutia este mai rapida si mai severa in relatie directa cu diabetul zaharat si calitatea slaba a tratamentului.

Cum se face ca se intalnesc frecvente cazuri cu complicatii?
Substratul morphologic al complicatiilor cronice este datorat afectarii vasculare (arteriolare, capilare, venulare) dar si prin transformarea excesului de glucoza in sorbitol, fructoza (implicate in neuropatie), glucozamine, cresterea viscozitatii, afectarea hematiilor si plachetelor in coagulare, perturbarea metabolismului lipidic, toate acestea avind ca impact ireversibil asupra structurilor esentiale ale peretelui vascular (de la endoteliu pina la limitanta elastica interna), rezultind micro- si macroangiopatia. Macroangiopatia diabetica realizeaza afectarea vasculara a teritoriilor vitale (cord, creier) si arteriopatia diabetica a membrelor inferioare.


Cum se poate face ca sa se previna complicatiile? Simplu: tratamentul adecvat. Scopul tratamentului diabetului zaharat tip 2 ar trebui sa fie atingerea unui profil cit mai fiziologic al glicemiei.

Statisticile arata ca in cazul diabetului zaharat complicatiile cronice este cel mai greu tribut platit de catre bolnavul cu diabet zaharat pentru a supravietui, afectind grav, de cele mai multe ori, viata si calitatea vietii pacientului.

Complicatiile renale

Nefropatia diabetica este o complicatie serioasa a diabetului si este cauza majora a fazei terminale de insuficienta renala. Nefropatia este rezultatul formarii unor leziuni in rinichi. Modificari distincte, atat morfologice cat si biochimice in rinichi, coincid cu declansarea si apoi dezvoltarea nefropatiei diabetice. Cercetarile recente au identiificat hiperglicemia ca fiind factor major de risc pentru nefropatie. Autocontrolul hiperglicemiei si a hipertensiunii vor incetinii dramatic declansarea si progresul nefropatiei. Faza incipienta a nefropatiei diabetice este caracterizata prin nivele mici de albumina in urina cunoscuta ca microalbuminurie.


Rezultatele studiilor si cercetarilor recente in prevenirea complicatiilor diabetului zaharat, studii efectuate de specialistii in diabet europeni si americani, arata ca scaderea glicemiei intre limitele de normalitate este singura solutie eficace in reducerea complicatiilor microvasculare si a complicatiilor de neuropatie. Cu alte cuvinte, hiperglicemia este cauza majora a complicatiilor acestuia.

Literatura de specialitate recomanda minimum patru auto-testari a glicemiei pe zi cand se ia o decizie clinica cu privire la un tratament. Acest numar de testari poate fi mai mare cand tratamentul se schimba frecvent.

Tot mai multi medici recomanda autotestarea glicemiei cu teste vizuale comparative, care nu necesita un aparat si care, evident, este o metoda mai convenabila ca pret. In felul acesta, se poate realiza numarul minim de autotestari cerut de medic pentru fiecare caz in parte.


Hipertensiunea arteriala in Diabetul Zaharat

Hipertensiunea este frecvent asociata cu diabetul zaharat. Hipertensiunea arteriala (HTA) se defineste prin valori tensionale >= 140/90 mmHg. Valorile tensiunii arteriale sistolice de 130-139 mmHg si diastolice de 85-89 mmHg sunt considerate valori 'de granita' chiar si pentru persoane nediabetice. Hipertensiunea afecteaza cel putin jumatate din pacientii cu diabet.

O treime din pacienti necesita trei sau mai multe medicatii antihipertensive (blocanti ai receptorilor de angiotensina, beta-blocante, blocanti ai canalelor de calciu) pentru mentinerea tensiunii arteriale sub 150/85 mmHg. Identificare pacientilor cu mare risc de a dezvolta episoade cardiovasculare permite canalizarea eforturilor si resurselor mult mai eficace.

Piciorul Diabetic

Neuropatia periferica este una din cele mai obisnuite complicatii ale diabetului; statisticile arata ca peste 40% la pacientii cu diabet Tip 2 si 28 % la pacientii cu diabet Tip 1 prezinta neuropatie (Merrza and Tesfaye, 2003).


Studiile clinice arata ca neuropatia periferica este cel mai puternic factor care initiaza ulceratiile la piciorul diabetic. Aproximativ 15% din persoanele cu DZ vor suferi de ulceratii la picioare in timpul vietii lor (Gordon, et. al., 2003). Sapte procente vor dezvolta complicatii severe ce vor necesita amputatii la piciorul diabetic (Stocki, , et. al. 2004). In decurs de 5 ani dupa prima amputatie, 21-50 % din persoane vor necesita a doua amputatie. Rata de 5 ani supravietuire dupa amputatie este de numai 27% (Stocki, et. al., 2004).

Fiind o cauza importanta de morbiditate si mortalitate, afectiunile piciorului diabetic duc la cheltuirea unor sume importante prin spitalizari prelungite, recuperare, ingrijire la domiciliu si scaderea capacitatii de munca (Ionescu -Tirgoviste, et. al, 2004)

Un autocontrol mai atent al diabetului (o buna echilibrare metabolica), un parteneriat mai bun cu propriul organism si o inspectie zilnica a picioarelor ne va ajuta sa intelegem limbajul simptomelor si sa rezolvam problemele ce pot aparea apeland, neintirziat, la sfatul medicului la primele semne de risc pentru posibile leziuni la piciorul diabetic ce pot avea consecinte dramatice.

Atentie! Aceste informatii se doresc a fi informatii utile pentru pacienti. Dar cel mai important, pentru fiecare caz in parte, este sfatul medicului sau al personalului medical de specialitate!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu